Confession du vert

– J’ai eu un rêve, avoue le cerisier. Près d’une forêt à la campagne, il y avait un verger lumineux des poiriers…J’ai vu les hommes les récolter, les soigner, de même les… séparer. De tous petits boutures tristes, arrachés de leur mères pour être déposés au bord des camionnettes. Et après, déchargés dans un lieu où plusieurs hommes arrivaient et partaient. Ensuite, j’ai vu une femme, fière de soi, porter cet arbre faibli dans ses mains jusqu’à son jardin où elle le plantait ce jour-là près d’une bleue hortensia. Ah, le bonheur que le jeune poirier pu sentir! Il me semble qu’il a trouvé l’amour des autres plantes autour de lui: les roses et les tulipes chamarrés lui souriaient… c’est là où je me suis réveillé, éprouver une émotion de flotter au-dessus d’une rivière des couleurs.


– I had a dream, confesses the cherry tree. Near a forest in the countryside, there was a bright orchard of pear trees… I saw the men harvesting them, tending to them, and also… separating them. Sad little cuttings, torn from their mothers to be put on the back of pick-up trucks. And then unloaded in a place where several people arrived and left. Then I saw a woman, proud of herself, carry this weakened tree in her hands to her garden where she planted it that day next to a blue hydrangea. Ah, the happiness that the young pear tree could feel! It seems to me that it found the love of the other plants around it: the colourful roses and tulips smiled at it… that’s when I woke up, sensing the emotion of floating above an iridescent river.


– Am avut un vis, mărturisește cireșul. Lângă o pădure de la țară, era o livadă luminoasă de peri… Am văzut oameni care îi culegeau, îi îngrijeau și, de asemenea… îi separau. Butași mici și triști, smulși de la mamele lor pentru a fi puși în spatele camionetelor. Apoi, descărcați într-un loc unde sosiră și plecară mai mulți oameni. Pe urmă, am văzut o femeie, mândră de ea însăși, ducând în mâini acest copac slăbit în grădina ei, unde l-a plantat în acea zi lângă o hortensie albastră. Ah, câtă fericire putea percepe tânărul păr! Mi se pare că a găsit dragostea celorlalte plante din jurul lui: trandafirii și lalelele colorate i-au zâmbit… atunci m-am trezit, simțind emoția de a pluti deasupra unui râu iridescent.


Image from Pixabay

7 responses to “Confession du vert”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: