Les pensées du vert

La courte nuit m’apporte le calme, les rayons de la lune caressent mes jeunes feuilles vertes. Je ne sens presque plus la marche des fourmis me chatouiller. Je dors dans une brise douce d’été. Dans la matinée, dès que le soleil monte sur le ciel, je reçois un seau plein d’eau, ma nourriture du jour. Une jeune jardinière prend soin de moi, le temps où il ne pleut pas. Je sens son cœur ouvert, elle me dit souvent qu’elle aime ma beauté.
– C’est vrai, t’as élevé tes branches brillantes dans un coup, mon ami.
– Ah, mais qui parle là?!


The short night calms me, the moon’s rays caress my young green leaves. I can hardly feel the march of ants tickling me anymore. I sleep in a soft summer breeze. In the morning, as soon as the sun rises up, I get a bucket full of water, my food for the day. A young gardener takes care of me when it is not raining. I feel her open heart, she often tells me that she loves my beauty.
– It’s true, you raised your shiny branches in a blow, my friend.
– Ah, but who is talking?


Noaptea scurtă mă liniștește, razele lunii îmi mângâie frunzele tinere și verzi. Abia mai simt marșul furnicilor care mă gâdilă. Dorm într-o briză suavă de vară. Dimineața, de îndată ce răsare soarele, primesc o găleată plină cu apă, hrana mea zilnică. Un tânăr grădinar are grijă de mine atunci când nu plouă. Îi simt inima deschisă, îmi spune adesea că îi place frumusețea mea.
– E adevărat, ți-au crescut dintr-odată ramuri strălucitoare, prietene.
– Ah, dar cine vorbește?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: