Il était une fois une petite fille
Qui appréciait le personnage de Blanche-Neige ;
Elle admirait le fait qu'aux animaux elle parlait,
La fille aimait chanter, mais sa voix était opprimée,
Car elle faisait trop de bruit, difficile à supporter,
Sa voix grave ressemblait à celle d'un homme,
Elle en avait honte, alors s'est renfermée dans le déni.
There once was a little girl
Whose favorite character was Snow White;
Her talking to animals she admired,
The girl loved singing, but her voice was oppressed,
For it made too much noise and was hard to bear,
Her voice was deep and sounded like a man's,
She was ashamed of it so, in denial, she shut herself down.
A fost odată o fetiță
Căreia îi plăcea personajul Albă ca Zăpada;
O admira, căci cu animalele vorbea
Fetiței îi plăcea să cânte, dar vocea îi fu oprimată,
Fiindcă prea mult zgomot făcea și era greu de suportat,
Vocea ei gravă suna ca a unui bărbat,
Îi era rușine de ea, așa că s-a închis în negare.
On lui a dit d'obéir,
C'était sa règle.
Elle passait ses journées à pleurer,
À construire une armure,
Résister à la cruauté,
Être trop douce n'était pas si bon,
Elle a été punie,
Comme elle n'a pas appris sa leçon.
She was told to obey,
This was her rule,
Spent her days crying,
Building an armor,
Resisting the cruel,
Being too soft wasn't so good,
Punished she was,
As she didn't learn her lesson.
I s-a spus să se supună,
Asta i-a fost regula,
Își petrecea zilele plângând,
Construindu-și o armură,
Rezistând cruzimii,
Să fii prea moale nu era prea bine,
A fost pedepsită,
Pentru că nu și-a învățat lecția.
Poèmia 