Le sourire sous les étoiles

Donne-moi le ciel nocturne d'été
Et me trouveras allongée
Sur l'herbe lisse et douce
Contemplant les étoiles.

Elles vivent encore, je le sais ;
Les soupires de Schopenhauer, oubliés,
Je sense la gratitude de l'existence,
Dans le chant murmuré de la Terre.

Sa voix m'envahit lentement,
Fait lever de moi un paisible sourire
Que je porterai à jamais
Sous l'étincelle des planètes.

---

Give me summer's night sky
And find me lying
On the smooth, soft grass
Contemplating the stars.

They still live, I know;
Schopenhauer's sighs, forgotten;
I feel the gratitude of existence,
In the whispered song of Earth.

Her voice slowly invades me,
Uplifting a peaceful smile
That I'll carry forever
Under the sparkly planets.

---

Dă-mi cerul nopții de vară
Și mă vei găsi șezând 
Pe iarba netedă și moale,
Contemplând stelele.

Știu că încă trăiesc;
Suspinurile lui Schopenhauer, uitate;
Simt recunoștința existenței,
În cântecul șoptit al Terrei.

Vocea ei mă cuprinde-ncet,
Îmi ridică un calm zâmbet 
Pe care-l voi purta mereu
Sub strălucirea planetelor.

---

Photo by AdamsEyeCandy on Pixabay

---

Looking forward to seeing the anthology “Hidden in Childhood”, a collection of poetry from all over the world!

Advertisement