Énergies du vert

À petits pas, l’automne s’approche. Les caresses du soleil faiblirent, le vent gelé hurle.
– Je me rappelle spécialement d’une petite fille qui aimait danser et tourner dans nos alentours, commence le poirier. Un jour, son oncle l’accompagnait. J’ai pu sentir leur amour, qui m’a réchauffé de plénitude dans ce frileux saison…
– Je reconnais cette fille qui venait souvent, près de mon tronc avec un livre et passait des heures me confesser ses pensées, ajoute le citronnier, méditatif.
– Je sais de qui vous parlez! remarque le cerisier, content. C’est la même femme qui me soigne, qui me chante, c’est la même énergie qui me donne la force de grandir. Que le froid vienne! Je garderai en moi l’amour de ses paroles, de ses mains, de votre soutien dans les racines, je sais que ce n’est pas la fin!

---

With small steps, autumn approaches. The sun’s caresses weaken, the frozen wind howls.
– I remember especially a little girl who liked to dance and spin around in our surroundings, the pear begins. One day her uncle accompanied her. I could feel their love, which warmed me with plenitude in this cold season…
– I recognize this girl who often came to my trunk with a book and spent hours confessing her thoughts to me, adds the lemon tree, meditatively.
– I know who you’re talking about! remarks the cherry tree, pleased. It is the same woman who looks after me, who sings to me, it is the same energy that gives me the strength to grow. Let the cold come! I will keep within me the love of her words, of her hands, of your support in the roots, I know that this is not the end!

---

Cu pași mici, se apropie toamna. Mângâierile soarelui slăbesc, vântul înghețat urlă.
– Îmi amintesc mai ales de o fetiță căreia îi plăcea să danseze și să se învârtă în jurul nostru, începe părul. Într-o zi, unchiul ei a însoțit-o. Le simțeam dragostea, care mă încălzea cu plenitudine în acest anotimp rece…
– O recunosc pe această fată care venea adesea în cufărul meu cu o carte și petrecea ore întregi mărturisindu-mi gândurile, adaugă lămâiul, meditativ.
– Știu despre cine vorbești! remarcă cireșul, încântat. Este aceeași femeie care are grijă de mine, care îmi cântă, este aceeași energie care îmi dă puterea de a crește. Să vină frigul! Voi păstra în mine dragostea cuvintelor ei, a mâinilor ei, a sprijinului vostru în rădăcini, știu că nu este sfârșitul!

---

Photo credit to qimono on Pixabay