La divinité en toi-même

Ta peau, une atmosphère
Tes grains de beauté,
Les étoiles qui brillent.
Tes poils des arbres séculaires,
Qui dehors les nuages s'élèvent.

Tes doigts qui caressent,
Une douleur en averses,
Qui suscite mes cellules endormies
Dans une réalité parallèle.

Ton soupire me nourrit,
Dégage mes pensées
Dans une danse balançante.
Je coule, j'espère,
Je retire dans mes rêves.

Je cherche tes yeux pour te voir
Comme dans une miroir,
Car tu es moi,
Créateur d'une poésie
Qui a sa propre vie.

Your skin, an atmosphere
Your freckles,
The stars that shine.
Your hairs like secular trees,
That outside the clouds rise.

Your caressing fingers,
A pain in showers,
That stirs my sleeping cells
From a parallel reality.

Your sigh feeds me,
Clears my thoughts
In a swinging dance.
I flow, I hope,
I withdraw into my dreams.

I seek your eyes to see yourself
As in a mirror,
For you are me,
Creator of a poetry
That has a life of its own.

Pielea ta, o atmosferă
Alunițele tale,
Stelele care strălucesc.
Părul tău, copacii seculari,
Ce se ridică peste nori.

Degetele tale mângâietoare,
O durere în averse,
Care-mi trezește celulele adormite
Dintr-o realitate paralelă.

Suspinul tău mă hrănește,
Îmi limpezește gândurile
Într-un dans legănat.
Plutesc, sper,
Mă retrag în visele mele.

Caut ochii tăi să mă vadă
Ca într-o oglindă,
Pentru că tu ești ca mine,
Creatorul unei poezii vie.
Advertisement

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: