Dauphine, amie d'enfance,
Une épaule sur laquelle s'appuyer,
D'habitude passe son temps
Nageant gaiement à la surface.
Maintenant, je la sens troublée,
- Je dois m'asseoir, à peine
Je peux supporter la pression de l'air.
Dehors les ombres, un imposant cheval se montrait.
Dauphine, childhood friend,
A shoulder to lean on,
Usually spends her time
Swimming merrily on the surface.
Now I feel her troubled,
- I have to sit down, I hardly
Can bear the pressure of the air.
From the shadows, a mighty horse was showing.
Dauphine, prietenă din copilărie,
Un umăr pe care să te sprijini,
De obicei își petrece timpul
Înotând vesel la suprafață.
Acum o simt tulburată,
- Trebuie să mă așez, abia
Pot suporta presiunea aerului.
Din umbre, un cal măreț se ivi.
Moitié corps d'homme, cheveux brun, long,
Rien d'effrayant, c'est notre ami, le centaure,
Qui, dans un coup, il raconte:
- Lumière à vous! (C'est au lieu de bonjour)
Vite, dites à l'océan, qu'une communauté
Vient de s'établir et notre bienfaiteur...
Eh bien, il est parti...
Half a man's body, brown hair, long,
Nothing scary, it's our friend, the centaur,
Who, in a blow, he tells:
- Light to you! (This is instead of hello)
Quickly, tell the ocean, that a community
Has just been established and our benefactor...
Well, he's gone...
Jumătate corp de om, păr șaten, lung,
Nimic înfricoșător, este prietenul nostru, centaurul,
Care, dintr-o suflare, grăiește:
- Lumină vouă! (Fiind în loc de "bună ziua")
Repede, spuneți oceanului că o comunitate
Tocmai s-a stabilit și binefăcătorul nostru...
Ei bine, a plecat...
Poèmia 